Dupa cum v-am mai spus de ceva timp familia noastra s-a marit prin aparitia in casa noastra a unui adorabil catel. De aici a aparut si problema concediilor cand catelul nostru are nevoie de un loc in care sa locuiasca in aceasta perioada.
Toata familia in astfel de momente este trista si micul nostru rasfatat profita din plin. Am avut neplacuta surpriza ca in acest an sa nu-l putem lasa la pensiunea canina unde el era invatat.
Concediul cateilor
Fiind o iesire neprogramata nu am planificat din timp toate amanuntele, asa ca ne-am trezit ca nu aveam unde lasa micul nostru companion. Pensiunea unde il lasam in mod normal se desfintase, deci a inceput o cautare maraton.
Pe ultima suta de metri am inceput sa cautam o pensiune canina in zona unde locuim. Doream ceva decent, unde micutul nostru companion sa se bucure de un tratament bun cat timp lipsim.
In unele locuri totul era ocupat, altele nu corespundeau cu ce doream noi. Nu cautam ceva extravagant, de genul camera separata cu terasa proprie, fotoliu si televizor in camera, dar nici nu doream o simpla cusca unde sa stea inchis.
Am gasit chiar si locuri unde cainele este plimbat la orele specificate de stapan. Poate primi fotoliul propriu si au camere unde stapanul il poate vedea cand doreste prin camere de supraveghere.
Noi am hotarat ca vrem un loc decent unde patrupedul nostru sa se poata bucura de atentie si un tratament normal. Dupa multe cautari am gasit o clinica veterinara, unde cateii aveau un spatiu normal si dupa cum mi-am dat seama beneficiau de afectiunea celor de acolo.
Am mers la respectiva clinica, am vizitat locul unde urma sa locuiasaca micul nostru companion timp de 5-6 zile. Da, este locul dorit de noi, catelul urma sa primeasca hrana cu care era invatat.
Plimbarile aveau sa aiba loc pe strada asa cum este el obisnuit, de trei ori pe zi. Primeste mancare si apa in castroanele proprii si din ce am observat personalul este iubitor de animale si Springtrap a fost rasfatatul fetelor din primul moment in care l-au vazut.
A intrat timid, incurcandu-se printre piciorele noastre dupa care s-a lasat mangaiat si rasfatat de fetele ce incercau sa-l faca sa uite putin de noi. Nu au avut mare succes, micul hotoman se lasa mangaiat, dar cum era atras spre locul unde nu ne putea vedea sarea ca un iupure.
La final a trebuit dus in spate, mai de buna voie, mai pe sus, pentru a putea face actele, chiar daca nu i-a convenit. Cu greu am lasat ultimele indicatii si am incercat sa plec lasandu-l singur acolo.
Sa va povestesc cum a fost drumul inapoi spre casa? Am mers uitandu-ma mereu in jur cautand dupa micul meu protejat, parca nu aveam rost pe strada.
Cand am ajuns acasa fiul meu se uita asteptand sa intre si jucausul lui prieten. Parca nu stiam ce avem de facut, mai aveam cateva ore pana la plecare si nu aveam nici un rost in casa.
Nu era prima data cand Springtrap nu era cu noi, dar parca ne era mai greu ca niciodata. Am inceput sa asez diverse lucruri prin casa si ii tot certam pe ai mei din cele mai marunte motive.
Sotul meu nu a mai suportat si mi-a spus ca urmeaza o mini vacanta nu o sedinta de cicaleala. Atunci ne-am oprit cu totii, i-am imbratisat si mi-am cerut scuze ca imi varsasem amarul pe ei.
Acestea fiind spuse va las sa va relaxati si ne revedem curand.