Astazi m-am gandit sa vorbim despre necesitatea pe care o avem de a petrece macar cateva momente cu noi insine. Cine ne-ar putea intelege mai bine daca nu noi, femeile, suntem singurele care putem sti cat sunt de obositoare micile capricii pe care le satisfacem fiecarui membru al familiei.
Linistea
In primul moment,dupa ce toata familia a mers la culcare nu-mi doresc sa aud nimic, linistea este suficienta pentru a dezamorfa furtuna gandurilor mele. Ma simt capabila sa stau neclintita in fata unei petale de floare, ascultand melodiosul susur al apei, diverselor melodii de relaxare.
Rarele momente de liniste, cand nu am nimic de pregatit sau aranjat imi place sa le petrec in gradina gandurilor mele cu susurul apei mangaindu-mi sufletul. Cel mai mult imi place sa ascult muzica lui Vangelis, dar asta nu inseamna ca nu ascult si alte melodii care ma pot relaxa.
Poate unora le este teama de ce pot gasi in spatele acestui minim efort de a-si ascultea in liniste propriile ganduri. Eu va sfatuiesc sa incercati, uneori putem fi incantati de minunatia propriilor ganduri. In astfel de momente se pot naste idei marete sau putem gasim echilibrul pe care il cautam cu atata inversunare in viata de zi cu zi.
Marile idei se pot naste in linistea unui suflet haituit de cotidianul vietii fiecaruia dintre noi. Uneori avem feluri diferite de a intelege linistea in functie de viata fiecaruia, sunt persoane care tanjesc dupa liniste, chiar daca in aparenta nu au de ce se plange.
Asa ajungem sa vorbim despre agitatia interioara a fiecaruia dintre noi. Cunosc persoane tacute, mereu zambitoare si saritoare care sunt chinuite de o agitatie interioara permanenta, aparent fara posibilitatea de a ameliora acest freamat permanent al propriilor lor ganduri.
Cine suntem noi sa judecam viata celor din jurul nostru, parerea mea este ca nu avem acest drept, dar putem analiza si invata dupa puterea de intelegere cu care am fost inzestrati, ca fiinte umane. Daca un om are posibilitatea de a oferi un zambet nu ar trebui sa ezite nici o secunda, cred ca multora dintre voi le-a fost schimbata starea de moment printr-un zambet oferit la momentul potrivit.
Drumul catre bine
Ca multi dintre noi si eu am avut in viata mea momente sclipitoare si caderi. Da, caderile pot fi mult prea dureroase daca nu reusesti sa te ridici suficient de repede, sa-ti aduni tot ce ai mai bun si sa iei viata in piept fara ezitare.
Vorbe frumoase, dar faptele sunt grele daca nu ai un strop de bucurie de care sa te agati. Eu numesc acest strop – magie – poate unora le pare exagerat, dar cu siguranta cu totii avem nevoie de un coltisor unde sa ne simtim in siguranta.
Mereu am fost o incapatanata, incapatanarea aceia care m-a ajutat sa raman la suprafata,sa-mi doverdesc mie insami ca pot. Aceste vorbe „tu nu poti” sunt declicul meu, acea scanteie de care are nevoie fiecare dintre noi.
Aveam cam cinci ani cand am dorit sa inot, dar am fost catalogata inapta pentru inot, pe vremea aceia copii cu anumite probleme trebuiau ascunsi cu grija de familii, in acea epoca societatea era prezentata ca fiind perfecta. Ce ma puteam face insa cu incapatanarea ce nu-mi dadea pace, am spus „pot” si asa a ramas, nu m-am lasat pana nu am fost acolo intre primii din generatia mea pentru clubul respectiv.
Va poteti imagina ca in perioada aceia de totalitarism a fost victoria maxima pe care o puteam obtine, acolo s-a incheiat drumul meu in ce priveste sportul, totul a fost inchis intr-o poza sub care erau frumos insiruite cateva cuvinte de recunoastere a performantei mele. O amintire frumoasa care mi-a dat putere in multe momente de cumpana de-a lungul vietii mele si sper sa o faca si mai departe.
Esti dat afara pe usa, intri pe fereastra – frumoasa zicala, m-am folosit de ia in multe situatii. Recunosc uneori am platit cam scump, dar ce sa fac viata nu iti ofera mereu nectar mai primesti si cate o inghititura de lamaie.
O cafea aburinda si acordurile ample ale muzicii au darul de a ma remonta rapid si-mi pot relua drumul spre indeplinirea scopului pe care il urmaresc. S-ar potea sa va intrebati care este scopul meu, pentru mine este ceva fires, sa-mi doresc putina stabilitate si fericire.
Acum, depinde de fiecare unde gaseste stabilitatea si fericirea atat de mult dorita. Unii gasesc stabilitatea in putere, altii in linistea unei seri cu familia, fericirea are de asemenea mai multe fatete in functie de individ, de la bani, performanta, pana la iubire.
Iubire
Un cuvant atat de simplu, un sentiment atat de ravnit ” iubire „, dar putem spune cu adevarat ca ne gasim linistea in acest sentiment? Uneori o simpla privire sau mangaiere pot aduce o fericire infinita, sufletul nostru poate gasi tot ce a cautat, dar alteori se poate starni o adevarata furtuna.
Pentru mine fericirea inseamna zambetul celor dragi, imbratisarea lor, linistea este acolo, cand ei sunt acolo. Poate uneori obosesc, ma refugiez cateva momente, doar cu mine si o muzica buna, dar nimic nu ma poate dobora atat timp cat mainile noastre sunt unite si din priviri razbate in liniste, dezmierdarea lui – te iubesc – .
Vom mai vorbi dragelor, subiectul acesta poate fi infinit, istoria ne-a dovedita in nenumarate randuri. Acum va rog sa nu uitati de micile bucurii ce nasc mari iubiri.