O enigma sau o victorie
Mult timp am fost speriara de acest subiect.Poate nici acum nu reusesc sa mentin linia de plutire permanent, dar cred ca trebuie sa-ti recapeti echilibrul cat mai repede cu putinta.
Prima perioada de viata-bebelus
Acum pare ceva haios, nu puteam concepe viata departe de puiul meu. Trebuia sa-i aud respiratia in fiecare secunda, nu concepeam sa intarzii o secunda cu masa sau daca manca +,- un gram nu era posibil. Sigur toate astea au fost valabile 1-2 luni de la nastere. Cand am inceput sa ma relaxez si cu ajutorul d-nei doctor am inteles ca si nou nascutii au personalitate si toata povestea cu orele de masa si tiparul greutatii sunt doar orientative.
Sigur au fost si alte obstacole, dar acum pot zambii in tihna de toate aceste maruntisuri cu care viata ne ajuta sa ne facem incalzirea in rolul de mame. Nici nu-mi puteam imagina ce ma asteapta, eram doar fericita si atat.
Am gustat din plin fiecare zi in care am introdus in alimentatia fiului meu o noua leguma sau fruct. Topaiam ca un copil la cel mai mic progres adegvat varstei sale.
Ma gandeam cu jind la momentu in care va putea merge, va incepe sa vorbeasca. Vai cum nu apreciam linistea acelor momente in care il puteam tine in brate privindul in tihna cum doarme.
Desigur nimeni nu poate spune ca nu s-a bucurat de primul pas sau primul cuvant, dar nici nu putem echivala odoseala perioadei in care alergau dupa orice si noi dupa ei. Va amintiti momentele in care vorbeau fara incetare sau doreau sa le cititi iar si iar aceiasi poveste.
Amintiri, amintiri vesele sau mai putin toate au trecut pe langa noi si iata a sosit etapa urmatoare.
Etapa 2-gradinita
Nici nu atingeam pamantul cu piciorele in prima zi de gradinita, eram mandra si fericita fiul meu crescuse. Am intrat, l-am schimbat si a intrat grabit in sala plina cu copii si jucarii.Cu mirare m-a intrebat de ce plang copii, iar eu am incercat sa-i explic ca sunt prea mici si ca ma bazez pe el sa le arate ce frumos este la gradinita. Totul a decurs bine pentru el, sa jucat a mancat si a dormit la pranz. Frumos a fost timp de cateva zile dupa care a venit surpriza. Am intrat dimineata,s-a schimbat si cand sa intre in clasa a inceput un fel de bazait ( ca un fel de plans ). L-am privit nedumerita si am intrebat ce s-a intamplat? Brusc s-a oprit si privindu-ma foarte serios si mi-a raspons cu o intrebare : „De ce altii pot plange, vreau si eu?” Ma bufnit rasul si l-am intrebat daca cineva a fost nedrept cu el. As cum imi imaginam nu a fost cazul si a inceput sa-mi povesteasca ce frumos s-au jucat, cat de buna a fost mancarea etc. Atunci i-am spus ca daca vrea sa renunte la toate lucrurile frumoase de acolo se poate intoarce cu mine acasa. Hotararea era cea asteptata, a intrat in clasa zambind tot si a inceput sa se joace cu cuburile favorite.
Gradinita a trecut in tihna si cu progresele de rigoare, dar incet si sigur ne apropiam de psaul urmator.
Scoala
Ce emoti, ce fericire, multi prieteni, fosti colegi de gradinita toti asteptau sa intre in cladirea mare ce se numea scoala. Vocea domnului director striga clasa si numele d-nei invatatoare care isi chema fiecare pui in parte si ii aseza precum o closca grijulie.
Amintiri de neuitat se desfasoara prin fata noastra acum la aproape cinci ani de atunci. Fiul meu este in clasa a patra, fericit, dar si emotionat. Urmeaza o noua etapa in viata lui.