Foarte multi parinti, se ciocnesc in ziua de astazi de teama copiilor in a spune adevarul.Pentru aceasta as dori sa vorbim aici despre ” Adevarul copiilor”.
Copii si adevarul denaturat
Fiecare dintre noi am trecut in viata noastra prin bucuri si suparari datorita copiilor nostri. In prima zi in care am constatat ca fiul meu a spus doar ce ii convine din cele intamplate am incercat sa-i explic ca adevarul pe jumatate spus nu este egal cu adevarul.Pentru ca la vremea aceia el nu reusea sa inteleaga am recurs la un mic truc, l-am invitat la o prajitura, dar a primit doar jumatate. A fost nelamurit si m-a intrebat:
„_ Unde este restul prajiturii?”
Atunci a aflat copilul meu ca atunci cand gresim nu este bine sa spunem doar jumatati de adevar.Sigur uneori primul impuls este sa-i certam, sa-i pedepsim, dar oare facem bine?
Noi ca adulti suntem fericiti cand suntem apreciat, oare de ce ar fi altfel la copii.Aici lucrurile stau putin diferit, ca adult stim ca nu toata lumea este pregatita sa afle adevarul fara mici retusuri, cum ar fi un comerciant a carei marfa nu ne place sau o mancare pe care noi nu o apreciem, dar gazda a muncit.Aici este perfect potrivit dictonul latinesc”Est modus in rebus!”.
Cum procedam atunci cand copilul nu este langa noi, spune adevarul si totusi este invinuit de una sau mai multe persoane ca ar fi mintit.Este frustrant sa nu ne putem apara copilul, dar nu putem fi mereu langa el, creste si merge la scoala sau alte activitati.Pentru asta trebuie sa invete ca adevarul este bun, dar trebui sa avem curaj sa luptam pentru el.A vorbi coerent, cu argumente si privind acuzatoru in ochii arata ca spunem adevarul. Sunt cazuri in care nu putem spune adevarul total sau direct, dar aceste sunt exceptii, unei doamne nu-i putem spune ca rochia aleasa ni-i sta tocmai bine sau unui batran ca este cam moracanos etc. Exemple sunt multe,dar cum pregatim copilul?
Eu am ales sa-i ofer exemple din viata mea, sa-i arat copilului meu ce ma supara pe mine, cum se poate transforma o situatie banala pentru unii in ceva neplacut pentru mine.Exemplu personal sau a persoanelor apropiate are un impact mai puternic asupra copiilor.
Un copil este usor de prins cu „mata-n sac”,dar hai sa-i ajutam sa invete valoarea adevarului. Am mai avut un episod ceva mai tarziu, dar acesta m-a luoat putin prin surprindere si nu l-am gestionat atat de bine de la bun inceput.
L-am prins pe fiul meu spunand doar partea de adevar care ii convinea, undeva prin clasa a VI a si l-am pedepsit. Am stat de vorba si am incercat sa-i explic ca orice fapta atrage un lucru placut sau neplaceut, nu cred ca m-a inteles. Atunci inca, credea ca mama poate rezolva orice.
Va spun din propria experienta, ca nu veti rezolva nimic prin pedeapsa. Mi-a trebuit o rabdare de fier sa-i arat copilului meu ca am gresit impreuna, sa-l fac sa inteleaga ca noi doi nu sentem adversari, suntem aliati.
A trecut o perioada nu foarte mare de atunci, inca imi este putin teama, dar copilul meu are nevoie de increderea mea si voi fi alaturi de el. Roadele deja se vad, a devenit mai relaxat si asta ma bucura, inseamna ca are incredere in mine.
Iubirea si increderea sunt primii pasi catre o relatie fericita intre copil si parinte. Incercati, nu veti regreta.